Slavă Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru

 Este aprilie 2026. A trecut aproape un an de la ultima postare pe care am făcut-o pe acest blog, astfel că am revenit cu noutăți. S-au întâmplat foarte multe lucruri, dar cel mai notabil este faptul că am început din nou să mă simt viu și sănătos. Au trecut aproximativ 5 ani de când am intrat în depresie și abia acum pot spune că sunt aproape vindecat, deși încă mai iau tratament și, cel mai probabil, voi lua toată viața de acum încolo.  Tratamentul prescris de medicul psihiatru mă ajută, în primul rând, să nu mai am atacuri de panică și/sau anxietate. În rest, cu voia lui Dumnezeu, zic eu că am reușit să scap de toate celelalte. Am început să ies mult mai des din casă, să comunic cu lumea din jurul meu, să merg la un psiholog și să mă bucur de tot ceea ce trăiesc zi de zi. Dar cel mai important lucru care s-a întâmplat în acest an a fost tratamentul duhovnicesc pe care l-am primit de la Bunul Dumnezeu. În urma acestui tratament, mi s-a oferit o stare de pace pe care am căuta...

De când am descoperit rugăciunea pot spune că m-am regăsit pe mine, dar nu oricum, ci mult mai întărit. Rugăciunea este cheia către lumea lui Dumnezeu, o lume plină de dragoste, libertate, răbdare, milă, iertare, nădejde, credință, și alte caracteristici minunate. O lume în care cu siguranță îmi doresc să locuiesc și eu, toți cei apropiați mie (inclusiv cei adormiți), și nu numai (dar cum nu eu sunt cel care hotărăște în numele celorlalți, tot ce pot să fac este să mă rog pentru ei). Această lume, a rugăciunii, nu este una imaginară, ci una cât se poate de concretă. O lume în care Dumnezeu, Maica Domnului și sfinții ascultă rugăciunile noastre și, dacă acestea ne sunt de folosit, la timpul potrivit, ne sunt și îndeplinite. Rugăciunile către Maica Domnului și către sfinți sunt rugăciuni de mijlocire, în care îi rugăm pe aceștia să mijlocească pentru noi în fața Domnului Iisus Hristos, ca Acesta, în atotcunoașterea Sa, să decidă dacă îndeplinește sau nu rugăciunile adresate Lui de către ...

Având experiența bolii (în cazul meu depresia ) pot spune că perseverența a jucat un rol important în a mă ridica din nou la un nivel de trai cât de cât normal. Bineînțeles că în fața bolii suntem cu toții neputincioși. Dar, de asemenea, Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce, și, cu ajutorul Lui, putem răzbate. Tot ce trebuie să facem este să strângem din dinți și să mergem mai departe, cu capul înainte, având nădejdea că Dumnezeu ne ține de mână și că ne dărâmă orice ușă care pare de nedeschis. Prin aceste uși mă refer la diferitele etape ale unei boli, oricare ar fi aceasta, sau a unor experiențe sau trăiri din viața noastră. În cazul meu au fost mai multe uși pe care simțeam că nu le mai pot deschide, dar am perseverat, m-am rugat, și am încercat la nesfârșit, până când ușile s-au dărâmat înaintea mea. Mai ales în cazul depresiei, simptomele pot fi atât de puternice, încât, suferindul poate ajunge chiar și până la suicid. De aceea susțin atât de sus și tare că trebuie să ne ag...

Dacă nu te-ai convins până acum, cert este că moartea este cel mai sigur eveniment care va avea loc, la un moment dat, în viața noastră. Moartea nu ocolește pe nimeni, oricât de mult ne-am dori să se întâmple asta. Gândul la moarte ar trebui să ne smerească și să ne facă să ne întrebăm: dacă tot murim, unii mai devreme, alții mai târziu, atunci care mai este scopul nostru pe acest pământ? Aceeași întrebare mi-am pus-o și eu de mai multe ori, iar singurul răspuns care mă odihnește este că scopul meu pe acest pământ este acela de a mă pregăti pentru viața viitoare. Cum? Prin încercarea de a-mi sfinți viața, o încercare ce necesită muncă continuă în a deveni mai bun cu cei din jur, și cu mine însumi, și de a mă apropia din ce în ce mai mult de Dumnezeu, prin rugăciune și sfintele taine ale Bisericii. Această apropiere de Dumnezeu este ceva concret, căci cu cât te apropii de El, cu atât începi să te descoperi pe tine cum ești de fapt și atunci înțelegi cu adevărat că Dumnezeu există, și că...

Deși nu sunt teolog, am ales să fac o mică postare despre Sfânta Taină a Spovedaniei și Împărtășirea cu trupul și sângele Mântuitorului, pentru a aduce încă o dată în vedere imensa lor importanță pentru viața noastră trupească, dar mai ales sufletească. Înainte de a se jertfi pe Sine pe cruce, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a instituit, la cina cea de taină, Euharistia, sau Împărtășirea cu trupul și sângele Său: Matei 26: 26-29  Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. De asemenea, după învierea Sa, Iisus le-a dat apostolilor Duh Sfânt și puterea de a ierta și a ține păcatele oamenilor. Pornind de la apostoli, această taină este săvârșită și în ziua de astăzi, prin Sfânta Taină a Hirotoniei (prin punerea mâinilor ş...

Deși îmi place foarte mult ceea ce fac, pot spune cu mâna pe inimă că pe termen lung poate dăuna grav sănătății. Da, fiind programator, stau foarte mult în fața calculatorului, iar de cele mai multe ori, când iau câte o pauză, pun mâna și... ați ghicit: stau pe telefon. Aceste obiceiuri nu sunt deloc sănătoase pentru mintea noastră, care are nevoie de aerisire și relaxare în natură. Am mai scris într-o altă postare că, din păcate, stilul meu de viață actual nu este unul tocmai sănătos, și asta nu de azi de mâine, ci de ani întregi. Colac peste pupăză, de aproximativ 3-4 ani lucrez de acasă, auzind multă lume în jurul meu spunându-mi că sunt „norocos” că lucrez astfel. Întradevăr munca de acasă are beneficiile ei, dar pe termen lung, dezavantajele ei s-ar putea să surclasese avantajele. Motivul principal pentru care spun asta este lipsa de socializare, de apropiere față de semenii noștri, ajungând de multe ori să asculți și să te încrezi în propriile gânduri, care de cele mai multe ...

Viața noastră este presărată cu minuni. Viața însăși este o minune, dar Dumnezeu îngăduie câteodată să ni se lumineze mintea și să ni se deschidă ochii, ca să vedem și să înțelegem minunile făcute de El în viața noastră. Nu, nu o face pentru vrednicia noastră, ci tot pentru folosul celorlalți și pentru ca El, Dătătorul de Viață, să fie închinat și slăvit. O astfel de minune s-a petrecut și cu mine acum 2 sau 3 ani, când într-o zi de vară toridă, aflându-mă afară, am văzut pe locul nostru de parcare o pasăre moartă (destul de mare aș putea spune). Neștiind ce să fac cu ea, și gândindu-mă puțin, mi-au venit în minte două soluții. Prima soluție ar fi fost să merg să iau pasărea moartă și să o arunc la tomberon, dar gândindu-mă mai bine la acest lucru, am realizat că aș fi făcut o mare nedreptate pentru ceilalți locatari, pasărea cel mai probabil începând a mirosi foarte urât din cauza putrefacției. Cea de-a doua soluție ar fi fost să las pasărea moartă la locul ei, sperând ca femeia de se...